Bolile oculare: cauze, simptome și tratament

Anomaliile clasice ale ochiului sub formă de vedere defectuoasă

Defectele vizuale clasice nu sunt boli oculare în sens strict, ci sunt cauzate de anomalii ale ochilor care au ca rezultat o vedere mai slabă a celor afectați decât a persoanelor cu ochi sănătoși:

Miopie (miopie)

Miopia, cunoscută sub denumirea medicală de miopie, este o anomalie a ochiului în care obiectele îndepărtate apar neclare, în timp ce obiectele apropiate pot fi recunoscute clar. Cauza este, de obicei, o formă alungită a ochiului, ceea ce înseamnă că lumina nu este focalizată corect pe retină, ci în fața acesteia. În multe cazuri, modificarea este genetică și este frecventă în special la copii, dar poate fi și dobândită. Simptomele includ vedere încețoșată la distanță, strâmbarea frecventă a ochilor și dureri de cap. Persoanele afectate suferă adesea de o acuitate vizuală redusă la apus sau noaptea (orbire nocturnă). Corecția se realizează cu ochelari, lentile de contact sau tratament chirurgical, cum ar fi chirurgia oculară cu laser. În cazurile severe, poate fi necesară implantarea de lentile.

Hipermetropie (hipermetropie)

Hipermetropia, cunoscută și sub numele de hipermetropie, este o anomalie a ochiului în care obiectele apropiate apar neclare, în timp ce obiectele din depărtare sunt de obicei percepute clar. Aceasta este adesea cauzată de un glob ocular prea scurt sau de o cornee prea plată, ceea ce înseamnă că lumina nu este focalizată direct pe retină, ci în spatele acesteia. Hipermetropia poate fi genetică și apare adesea în copilărie. Simptomele includ dureri de cap, ochi obosiți sau lăcrimând și dificultăți de citire sau de lucru la distanțe scurte. În cazurile severe, poate fi afectată și vederea la distanță. Corecția se face cu ochelari sau lentile de contact. Tratamentul chirurgical, cum ar fi chirurgia oculară cu laser sau implantarea de lentile, este o soluție permanentă. La persoanele în vârstă în special, hipermetropia este exacerbată de îmbătrânirea naturală a cristalinului ocular.

Astigmatism (curbură a corneei)

Astigmatismul este o anomalie comună a ochiului în care corneea nu are o formă uniformă. În loc de o formă sferică perfectă, aceasta este mai mult ovală, ceea ce înseamnă că lumina este refractată în două direcții diferite și nu ajunge exact pe retină. Acest lucru cauzează vedere încețoșată sau distorsionată atât de aproape, cât și de departe. De obicei, este cauzată de factori genetici și poate apărea încă din copilărie. Simptomele includ dureri de cap, ochi obosiți, vedere încețoșată și probleme în perceperea detaliilor fine. Corecția se realizează cu lentile speciale de ochelari, lentile de contact sau tratament chirurgical, cum ar fi chirurgia oculară cu laser.

Presbiopie (presbiopie)

Presbiopia este o modificare naturală a ochiului care apare de obicei de la vârsta de 40 de ani. Lentila își pierde elasticitatea în timp, făcând din ce în ce mai dificilă focalizarea pe obiecte apropiate. Cei afectați observă că trebuie să țină cărțile sau smartphone-urile mai departe de ochi pentru a vedea clar. Alte simptome includ oboseala sau lăcrimarea ochilor și dureri de cap după o lectură prelungită. Această deficiență vizuală afectează aproape pe toată lumea în cursul vieții, deoarece nu este o boală, ci o anomalie legată de vârstă. Pentru a o corecta, se pot purta ochelari de lectură, varifocali sau lentile de contact. Cei care preferă o soluție permanentă pot recurge la proceduri moderne precum PresbyMAX sau implanturi de lentile.

Orbire nocturnă cu prea puțină lumină

Orbirea nocturnă, cunoscută sub denumirea medicală de nyctalopia, este o tulburare vizuală în care vederea este grav afectată în amurg sau pe întuneric. Cauza este, de obicei, o funcționare defectuoasă a fotoreceptorilor din retină, în special a așa-numitelor bastonașe, care sunt responsabile de vederea crepusculară. În multe cazuri, orbirea nocturnă este genetică, de exemplu din cauza albinismului sau a retinitei pigmentare. Cu toate acestea, poate fi, de asemenea, dobândită, de exemplu din cauza deficienței de vitamina A sau a anumitor boli oculare precum glaucomul. Simptomele se manifestă printr-o capacitate mult redusă de a vedea în condiții de lumină slabă, dificultăți în recunoașterea contrastelor și o adaptare întârziată a pupilei la întuneric. Nu există un tratament direct, dar suplimentele de vitamine sau ochelarii speciali pot ajuta. Dacă există o boală subiacentă, cum ar fi cataracta, o operație poate ameliora simptomele.

Boli comune ale ochiului

Cu toate acestea, mai mult sau mai puțin rar, pacienții sunt afectați și de boli oculare grave și permanente. Cele mai frecvente boli oculare sunt

Cataracta – cea mai frecventă cauză de orbire

Cataracta este o boală oculară în care lentila naturală a ochiului devine din ce în ce mai tulbure. Aceasta duce la o deteriorare treptată a calității vederii și poate duce la orbire dacă nu este tratată.

Cauze:

• Modificări legate în principal de vârstă (frecvente începând cu vârsta de aproximativ 60 de ani)
• Predispoziție genetică
• Radiațiile UV și fumatul ca factori de risc
• Boli metabolice, cum ar fi diabetul
• Leziuni sau anumite medicamente (de exemplu, cortizon)

Simptome:

• Vedere încețoșată, tulbure, ca și cum ar exista un văl peste ochi
• Sensibilitate la lumină și strălucire în lumină puternică
• Vedere limitată a culorilor – culorile par mai palide
• Acuitate vizuală mai slabă, în special în lumină slabă

Tratament:

• Tratamentul chirurgical este singura soluție eficientă
• Lentila tulbure este înlocuită cu o lentilă artificială
• Procedura este minim invazivă, rapidă și, de obicei, nedureroasă

Glaucomul – hoțul tăcut al vederii

Glaucomul este o boală oculară gravă care poate duce la orbire dacă nu este tratată. De obicei, este cauzată de creșterea presiunii intraoculare, care deteriorează nervul optic. Boala trece adesea neobservată pentru o lungă perioadă de timp, deoarece progresează treptat. Primele semne sunt un câmp vizual restrâns și o sensibilitate crescută la lumină. Adesea, persoanele afectate realizează abia târziu că vederea lor se deteriorează. Diagnosticarea precoce este esențială, deoarece leziunile provocate nu pot fi inversate. Glaucomul se tratează cu picături oculare pentru reducerea presiunii, terapie cu laser sau o operație pentru îmbunătățirea drenajului lichidului ocular.

Degenerescență maculară – când acuitatea vizuală scade

Degenerescența maculară legată de vârstă (AMD) este o boală a retinei care afectează în principal persoanele de peste 50 de ani. Fotoreceptorii din maculă, zona în care vederea este cea mai clară, degenerează, ducând la o pierdere treptată a acuității vizuale centrale. Primele semne sunt vedere încețoșată, linii distorsionate și dificultăți de citire. Există două forme: AMD uscată, care progresează lent, și AMD umedă, care duce la pierderea vederii mai rapid. Cauzele sunt factorii genetici, fumatul și radiațiile UV. Nu există leac, dar medicamentele speciale, terapia cu laser și suplimentele alimentare pot încetini progresia.

Retinopatia diabetică – leziuni cauzate de diabet

Retinopatia diabetică este o boală a retinei care apare ca urmare a diabetului. Nivelurile ridicate de zahăr din sânge deteriorează vasele fine de sânge din retină, ceea ce duce la tulburări circulatorii și vascularizare. Cei afectați adesea nu observă niciun simptom la început, dar mai târziu se confruntă cu vedere încețoșată, pete întunecate în câmpul vizual sau acuitate vizuală redusă. În cazurile avansate, pot apărea hemoragii sau desprinderi de retină, care pot duce la orbire dacă nu sunt tratate. Cea mai bună prevenire este un bun control al glicemiei. Boala este tratată prin terapie cu laser, injecții de medicamente sau, în cazurile grave, prin intervenție chirurgicală.

Keratoconus – deformarea neregulată a corneei

Keratoconusul este o anomalie progresivă a corneei în care aceasta devine mai subțire și deformată în formă de con. Acest lucru duce la o vedere distorsionată, încețoșată și la creșterea sensibilității la lumină. Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar factorii genetici și frecarea frecventă a ochilor joacă un rol. Primele simptome apar de obicei în adolescență și se agravează de-a lungul anilor. În stadiile incipiente, ochelarii sau lentilele de contact speciale ajută, dar tratamentele ulterioare, cum ar fi crosslinking-ul, sunt adesea necesare pentru a stabiliza corneea. În cazurile grave, poate fi necesar un transplant de cornee. Diagnosticul precoce este esențial pentru a încetini progresia.