Ce este keratoconusul? Simptome, diagnostic și opțiuni de tratament (crosslinking)
Aflați aici tot ce trebuie să știți despre keratoconus. Care sunt cauzele proeminenței corneei? Care sunt factorii de risc care favorizează apariția acesteia? În ce stadiu apar care simptome? Și mai presus de toate: ce metode de tratament există, când sunt ele recomandate, cum funcționează și care sunt beneficiile, riscurile și efectele secundare?
EyeLaser clarifică:
Protruzia corneei (keratoconus) dintr-o privire
Keratoconusul este o boală oculară progresivă care afectează structura corneei, partea frontală transparentă a ochiului. În această boală, corneea se subțiază treptat și se deformează într-o formă conică, neregulată. Această deformare duce la o distorsionare considerabilă a vederii, deoarece lumina nu mai este focalizată corect pe retină.
Pacienții cu keratoconus prezintă de obicei simptome precum vedere încețoșată sau distorsionată, sensibilitate crescută la lumină și dificultăți de vedere noaptea. Cauza exactă a keratoconusului nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că predispozițiile genetice și factorii externi, cum ar fi frecarea excesivă a ochilor, joacă un rol. Dacă nu este tratat, keratoconusul poate progresa și poate duce la deficiențe grave de vedere care afectează semnificativ viața de zi cu zi.
Frecvența și distribuția keratoconusului
Keratoconusul este o boală oculară relativ rară, care afectează aproximativ 1 din 2.000 de persoane la nivel mondial. Cu toate acestea, prevalența poate varia în funcție de regiunea geografică și de grupul etnic. Unele studii raportează că prevalența poate fi mai mare în anumite grupuri de populație, cum ar fi persoanele din Orientul Mijlociu sau Asia de Sud. Afecțiunea este cel mai frecvent diagnosticată la adolescenți și adulți tineri, primele simptome apărând de obicei în timpul pubertății sau la începutul maturității. Ambii ochi sunt frecvent afectați, dar adesea în grade diferite. Din cauza naturii progresive a keratoconusului, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale.
Cauzele keratoconusului și factorii de risc
- Predispoziția genetică: Există dovezi că factorii genetici joacă un rol, deoarece keratoconusul tinde să se întâlnească în unele familii. Anumite mutații genetice pot crește susceptibilitatea la boală.
- Slăbiciune biomecanică: O slăbire a structurii colagenice de susținere a corneei poate duce la subțierea și deformarea acesteia.
- Modificări enzimatice: Modificările activității enzimatice în cornee pot afecta stabilitatea țesutului și pot contribui la dezvoltarea keratoconusului.
Factori de risc
- Istoricul familial: Persoanele cu rude de gradul întâi care suferă de keratoconus au un risc mai mare de a dezvolta și ele boala.
- Frecarea excesivă a ochilor: Frecventa și viguroasa frecare a ochilor, adesea din cauza alergiilor sau a ochilor uscați, poate deteriora corneea și crește riscul de keratoconus.
- Anumite boli:
- Boli atopice: Alergiile, eczema și astmul sunt frecvente la pacienții cu keratoconus.
- Boli sistemice: Afecțiuni precum sindromul Down și sindromul Marfan sunt asociate cu un risc mai mare de keratoconus.
- Modificări hormonale: Boala apare adesea în timpul pubertății sau al sarcinii, ceea ce indică o posibilă influență a modificărilor hormonale.
- Factori de mediu: nivelurile ridicate de expunere la UV și stresul oxidativ pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea keratoconusului.
Keratoconus simptome și diagnostic:
Keratoconus începe adesea insidios și poate fi dificil de recunoscut în stadiile incipiente. Primele semne includ
- Vedere încețoșată: Ajustarea frecventă la o nouă rezistență a ochelarilor fără nicio îmbunătățire vizibilă a vederii poate fi un semn precoce.
- Sensibilitate la lumină: Persoanele afectate observă adesea o sensibilitate crescută la lumina puternică și la strălucire.
- Imagini fantomă: Vedere dublă sau percepția umbrelor în jurul obiectelor, în special în condiții de iluminare slabă.
- Iritarea ochilor: Frecventa frecare a ochilor din cauza disconfortului sau mâncărimii.
- Vedere nocturnă: Dificultatea de a vedea în amurg sau noaptea, adesea însoțită de împrăștierea luminii și de halouri în jurul surselor de lumină.
În timp, afecțiunea se poate agrava, iar simptomele devin mai intense și mai debilitante:
- Deteriorarea semnificativă a vederii: vederea se poate deteriora rapid, făcând dificilă citirea, condusul și îndeplinirea sarcinilor zilnice.
- Astigmatism: Creșterea astigmatismului neregulat cauzat de deformarea corneei duce la distorsionarea suplimentară a vederii.
- Deformarea corneei: Modificări vizibile în structura corneei care pot fi detectate prin examene medicale în keratoconus avansat.
- Intoleranța la lentilele de contact: În stadiul avansat, purtarea lentilelor de contact poate deveni inconfortabilă deoarece corneea este prea neregulată pentru a tolera bine o lentilă.
Simptomele keratoconusului se dezvoltă de obicei pe parcursul mai multor ani. Depistarea precoce și examinările oftalmologice regulate sunt esențiale pentru a încetini evoluția bolii și pentru a lua măsurile de tratament adecvate. Dacă nu este tratat, keratoconusul poate duce la pierderea semnificativă a vederii și, în cazurile severe, poate necesita un transplant de cornee.
Diagnosticarea keratoconusului: Cum este recunoscută boala corneei?
Examinarea cu lampa cu fantă
O lampă cu fantă este un microscop care permite oftalmologului să examineze în detaliu corneea și alte structuri ale ochiului. Această examinare permite recunoașterea semnelor timpurii ale keratoconusului, cum ar fi mici lacrimi sau cicatrici în cornee.
Topografia corneei
Această procedură este cel mai important instrument pentru diagnosticarea keratoconusului. Topografia corneei creează o hartă detaliată a suprafeței corneei și măsoară forma și curbura acesteia. În cazul keratoconusului, topografia arată deformări conice caracteristice și subțierea corneei.
Pachymetry
Pachymetry măsoară grosimea corneei. În keratoconus, corneea este de obicei mai subțire decât în mod normal, în special în zona centrală. Această măsurătoare ajută la determinarea severității bolii.
Keratometru și keratoscop
Aceste instrumente măsoară curbura corneei. Un keratometru proiectează lumină pe cornee și măsoară reflexiile pentru a determina curbura. Un keratoscop utilizează inele de lumină proiectate pe cornee pentru a detecta distorsiunile.
Tomografie în coerență optică (OCT)
OCT utilizează unde luminoase pentru a crea imagini detaliate ale corneei. Această procedură extrem de precisă poate vizualiza straturile corneei și ajută la detectarea modificărilor subtile care indică keratoconus.
Retinoscopie
În timpul retinoscopiei, un fascicul de lumină este direcționat în ochi pentru a măsura reflexiile de pe retină. Acest lucru ajută la detectarea astigmatismului neregulat, care este adesea asociat cu keratoconusul.
Analiza biomecanică a corneei
Această procedură mai nouă măsoară proprietățile biomecanice ale corneei, cum ar fi elasticitatea și fermitatea acesteia. Modificările acestor proprietăți pot indica keratoconus.
Crosslinking pentru keratoconus: Cea mai bună metodă de tratament
Reticularea, cunoscută și sub denumirea de reticularea colagenului cornean (CXL), este o metodă inovatoare de tratament pentru stabilizarea corneei în keratoconus. Scopul acestei terapii este de a consolida corneea și de a opri sau încetini progresia acesteia. Corneea este tratată cu vitamina B2 (riboflavină) și lumină UV-A, care creează noi legături încrucișate între fibrele de colagen ale corneei.
Cum funcționează crosslinking-ul?
- Pregătire: În primul rând, stratul superior al corneei (epiteliul) este îndepărtat pentru a facilita pătrunderea riboflavinei.
- Aplicarea riboflavinei: picăturile de riboflavină sunt aplicate pe cornee și lăsate să acționeze timp de aproximativ 30 de minute, până când vitamina a pătruns suficient în țesut.
- Iradiere UV-A: Corneea este iradiată cu lumină UV-A timp de aproximativ 30 de minute, ceea ce declanșează o reacție chimică care duce la formarea de noi legături încrucișate între fibrele de colagen.
Avantajele reticulării:
1. stabilizarea corneei
Reticularea întărește structura corneei prin formarea de reticulări suplimentare între fibrele de colagen. Acest lucru duce la o încetinire semnificativă sau la oprirea progresiei keratoconusului, ceea ce menține corneea stabilă și funcțională.
2. evitarea intervențiilor chirurgicale majore
Utilizarea timpurie a crosslinking-ului poate evita adesea necesitatea unor proceduri invazive, cum ar fi transplantul cornean. Acest lucru reduce riscurile și complicațiile asociate cu intervențiile chirurgicale majore.
3. îmbunătățirea calității vizuale
Pacienții raportează adesea o îmbunătățire a calității vederii lor după procedură. Deși obiectivul principal al crosslinking-ului este stabilizarea, creșterea rezistenței corneei poate duce, de asemenea, la o reducere a neregulilor care afectează vederea.
4. eficacitate pe termen lung
Studiile au arătat că efectele pozitive ale crosslinking-ului pot dura mulți ani. Stabilizarea corneei prin crosslinking este eficientă pe termen lung, ceea ce înseamnă că pacienții pot experimenta o îmbunătățire durabilă a vederii și a calității vieții lor.
5. tratament minim invaziv
Crosslinking-ul este o procedură minim invazivă care se efectuează de obicei în ambulatoriu. Aceasta înseamnă că pacienții se pot întoarce rapid la activitățile lor normale după o scurtă perioadă de recuperare.
6. profil de securitate
Crosslinking-ul este considerat sigur și eficient, cu o rată scăzută de complicații. Majoritatea pacienților raportează doar efecte secundare temporare, cum ar fi durere sau senzația de corp străin în ochi, care dispar în câteva zile.
7. compatibilitatea cu alte tratamente
Crosslinkingul poate fi utilizat în combinație cu alte tratamente. De exemplu, după crosslinking se pot utiliza lentile de contact speciale sau alte corecții refractive pentru a îmbunătăți și mai mult vederea.
8. rată de repetiție scăzută
Necesitatea de a repeta procedura este minimă. Odată efectuat, crosslinking-ul se dovedește a fi o soluție solidă împotriva progresiei keratoconusului, care îmbunătățește în mod durabil calitatea vieții celor afectați.
Riscuri și efecte secundare:
- Durere și disconfort: Durerea și senzația de corp străin în ochi pot apărea după procedură, dar acestea dispar de obicei după câteva zile.
- Infecție și inflamație: Ca în cazul oricărei proceduri chirurgicale, există un mic risc de infecție sau inflamație.
- Afectarea vederii: În cazuri rare, pot apărea deficiențe vizuale temporare sau permanente.
Alte metode de tratament pentru keratoconus
Ochelari și lentile de contact pentru keratoconus
În stadiile incipiente ale keratoconusului, ochelarii pot fi o metodă eficientă de corecție. Deoarece deformarea corneei este încă ușoară la început, lentilele de ochelari convenționale pot compensa defectele vizuale cauzate de corneea neregulată. Cu toate acestea, pe măsură ce keratoconusul progresează, ochelarii adesea nu mai oferă corecția vizuală necesară, deoarece nu pot corecta suficient neregularitățile tot mai mari ale corneei.
Lentilele de contact sunt o metodă de tratament utilizată pe scară largă și eficientă pentru keratoconus, în special atunci când ochelarii nu mai sunt suficienți. Există diferite tipuri de lentile de contact care pot fi utilizate pentru keratoconus:
- Lentile de contact moi:
Avantaje: Confortabil de purtat și ușor de reglat.
Dezavantaje: Adesea nu oferă o corecție suficientă pentru stadiile avansate de astigmatism neregulat.
- Lentile de contact stabile dimensional (rigide permeabile la gaz):
Avantaje: Își păstrează forma pe cornee, rezultând o suprafață mai netedă pentru o mai bună corecție a vederii.
Dezavantaje: Poate fi inconfortabil la început și este nevoie de mult timp pentru a te obișnui.
- Lentile de contact hibride:
Avantaje: Combină un miez rigid cu o lentilă moale pentru a crește confortul, oferind în același timp o corecție eficientă a vederii.
Dezavantaje: Pot fi mai scumpe și nu sunt potrivite pentru toți pacienții.
- Lentile sclerale:
Avantaje: Acoperă cea mai mare parte a corneei și se sprijină pe sclera (partea albă a ochiului), ceea ce este deosebit de util pentru keratoconus avansat. Acestea oferă un confort excelent și o vedere stabilă.
Dezavantaje: Necesită personalizare și întreținere specială, ceea ce poate duce la costuri mai mari.
- Sisteme Piggyback:
Avantaje: O lentilă de contact moale este purtată sub o lentilă rigidă pentru a crește confortul și a îmbunătăți în același timp corecția vederii.
Dezavantaje: Necesită întreținerea și gestionarea a două seturi de lentile, ceea ce poate fi mai complex.
Intacte pentru keratoconus
Intacs sunt segmente de plastic mici, curbate, care sunt implantate în corneea ochiului pentru a schimba forma corneei și a îmbunătăți calitatea vederii. Aceste segmente sunt realizate din material biocompatibil, bine tolerat de ochi. Procedura se efectuează de obicei sub anestezie locală și este minim invazivă.
Procedură
- Pregătire: Mai întâi, corneea este pregătită cu un laser special sau cu un instrument chirurgical pentru a crea canale mici în care sunt introduse Intacs.
- Implantare: Segmentele Intacs sunt apoi introduse în aceste canale, unde ridică și netezesc ușor corneea pentru a reduce deformarea conică.
- Ajustare: Poziția Intacs poate fi ușor ajustată după implantare pentru a obține corecția optimă.
Avantajele Intacs
- Îmbunătățirea calității vederii: Intacs poate netezi suprafața corneei și reduce erorile de refracție, ducând la îmbunătățirea calității vederii. Acest lucru este deosebit de util pentru pacienții care nu răspund adecvat la alte metode de corecție, cum ar fi ochelarii sau lentilele de contact.
- Minim invaziv: Procedura este mai puțin invazivă decât un transplant de cornee și necesită un timp de recuperare mai scurt. Majoritatea pacienților se pot întoarce la activitățile lor normale la doar câteva zile după procedură.
- Reversibilitate: Unul dintre cele mai mari avantaje ale Intacs este reversibilitatea lor. Segmentele pot fi îndepărtate sau înlocuite dacă este necesar, ceea ce oferă flexibilitate în tratament.
- Stabilitatea corneei: Oferind suport structural corneei, Intacs ajută la încetinirea sau oprirea progresiei keratoconusului.
- Compatibilitate cu alte tratamente: Intacs poate fi utilizat în combinație cu alte metode de tratament, cum ar fi reticularea, pentru a îmbunătăți în continuare stabilitatea și calitatea vizuală.
Riscuri și efecte secundare
- Complicații: Ca în cazul oricărei proceduri chirurgicale, există riscuri asociate cu implantarea Intacs, cum ar fi infecția, deplasarea segmentelor sau corecția vizuală inadecvată.
- Plângeri vizuale: Unii pacienți raportează strălucire sau halouri în jurul surselor de lumină, în special noaptea.
Transplantul cornean este ultima soluție:
Transplantul de cornee, cunoscut și sub numele de keratoplastie, este o metodă de tratament chirurgical pentru pacienții cu keratoconus avansat pentru care alte terapii nu mai sunt suficiente. Corneea bolnavă a pacientului este înlocuită parțial sau complet cu o cornee sănătoasă de la un donator. Există două tipuri principale de transplant cornean:
- Keratoplastia penetrantă (PK): întreaga grosime a corneei este transplantată. Această metodă este adesea utilizată pentru corneele grav deteriorate sau foarte subțiri.
- Keratoplastia lamelară (LK): Se înlocuiește doar o parte din cornee, fie stratul anterior, fie cel posterior, în funcție de amploarea leziunilor. Această metodă are avantajul unei vindecări mai rapide și al unei rate de respingere mai scăzute.
Avantajele transplantului cornean
- Restaurarea vederii: Transplantul poate duce la o îmbunătățire semnificativă a calității vederii, în special la pacienții care nu răspund la alte metode de tratament.
- Soluție pe termen lung: Un transplant reușit poate dura ani de zile sau chiar o viață întreagă, oferind o soluție permanentă pentru cazurile severe de keratoconus.
- Opțiuni de tratament extinse: Transplantul de cornee poate fi, de asemenea, luat în considerare după alte proceduri chirurgicale nereușite, cum ar fi Intacs sau crosslinking.
Riscuri și efecte secundare
- Reacții de respingere: Ca în cazul oricărui transplant, există riscul ca organismul să respingă țesutul donatorului, ceea ce necesită o îngrijire ulterioară atentă și, eventual, medicamente pe termen lung.
- Infecții și complicații: Pot apărea infecții postoperatorii și alte complicații, cum ar fi creșterea presiunii intraoculare sau eșecul grefei.
- Timp de recuperare îndelungat: vindecarea completă poate dura între câteva luni și un an și sunt necesare examinări de control regulate.
Decizia de a se supune transplantului de cornee trebuie luată după o analiză atentă a tuturor riscurilor și beneficiilor și după o consultare completă cu un oftalmolog specializat. Acest tratament oferă multor pacienți cu keratoconus avansat șansa de a-și îmbunătăți semnificativ vederea și calitatea vieții.
Ce tratament cu laser este potrivit pentru ochii tăi? – Efectuați un autotest de 1 minut
Lucruri precum vârsta, forma ochilor, istoricul medical și stilul de viață fac ca un tratament pentru ochi să fie perfect pentru o persoană, dar nu și pentru alta. Aflați ce tratament (dacă există) vă poate scoate din ochelari și lentile de contact.