Retina ochiului: structură și funcție + boli retiniene

Retina joacă un rol central în vedere – convertește lumina în semnale electrice care sunt transmise creierului. Dar cum funcționează exact retina și ce se întâmplă atunci când aceasta se îmbolnăvește? În acest blog, veți afla totul despre structura retinei, funcția conurilor și a bastonașelor și de ce macula este atât de importantă ca centru al celei mai clare viziuni.

De asemenea, facem lumină asupra modului în care boli precum dezlipirea de retină, degenerescența maculară, retinopatia diabetică și retinita pigmentară pot afecta vederea – și ce opțiuni de tratament sunt disponibile. Rămâneți cu noi și cufundați-vă în lumea fascinantă a retinei!

Structura ochiului – o prezentare generală

Ochiul este un organ complex care transformă lumina în informații vizuale într-un mod impresionant. Diverse structuri ale ochiului lucrează împreună pentru a produce imagini clare și pentru a le transmite creierului. Cele mai importante componente sunt corneea, cristalinul, umorul vitros și retina.

• Cornee: Stratul exterior transparent al ochiului care focalizează lumina și o transmite cristalinului. Se comportă ca o fereastră a ochiului.
• Lentila: Situată direct în spatele pupilei, lentila are rolul de a focaliza lumina prin schimbarea formei acesteia. În acest fel, lumina este proiectată pe retină pentru a crea o imagine clară.
• Umor vitros: O substanță gelatinoasă, transparentă, care umple globul ocular. Corpul vitros susține ochiul și transmite lumina către retină.
• Retina: retina este cel mai interior strat al globului ocular. Aceasta conține milioane de celule senzoriale sensibile la lumină (bastonașe și conuri) care transformă lumina recepționată în semnale electrice.

Modul în care ochiul procesează lumina:

1. Lumina trece prin cornee și ajunge la cristalin prin pupilă.
2. Lentila focalizează lumina, care trece apoi prin corpul vitros către retina din spatele ochiului.
3. Pe retină, în special în maculă (centrul retinei), stimulii luminoși de la bastonașe și conuri sunt convertiți în semnale electrice.
4. Aceste semnale sunt transmise prin nervul optic la creier, unde imaginea este procesată.

Acest proces fin reglat ne permite să vedem atât în lumină slabă, cât și în lumină puternică.

Structura retinei ochiului: bastonașe și conuri

Retina ochiului este elementul central al vederii și constă din mai multe straturi de celule, inclusiv fotoreceptorii sensibili la lumină – bastonașe și conuri. Aceste două tipuri de celule sunt esențiale pentru percepția luminii și a culorilor.

• Bastonașe: Există aproximativ 120 de milioane de bastonașe în retină. Acestea sunt foarte sensibile la lumină și ne permit să vedem în lumină slabă și să distingem între contrastele de lumină și întuneric. Bastonașele sunt localizate în principal în zonele periferice ale retinei și sunt mai puțin responsabile de vederea clară.
• Conuri: Spre deosebire de bastonașe, există aproximativ 6 milioane de conuri, care sunt responsabile pentru vederea clară și recunoașterea culorilor. Acestea sunt dispuse cel mai dens în centrul retinei, în special în maculă (cunoscută și sub denumirea de pata galbenă ). Fovea, centrul maculei, este zona în care vederea este cea mai clară și conține aproape exclusiv conuri.

Funcția bastonașelor și a conurilor:

• Bastonașe: Servesc la perceperea stimulilor luminoși în condiții de lumină scăzută (amurg, noapte) și sunt specializate pentru vederea în condiții de lumină și întuneric.
• Conurile: permit o vedere clară la lumina zilei și sunt responsabile de percepția culorilor. Acestea reacționează la diferite lungimi de undă ale luminii, ceea ce ne permite să distingem culorile în nuanțe de roșu, verde și albastru.

Macula: Punctul de vedere cel mai clar

Macula, cunoscută și ca pata galbenă, este o zonă mică, dar extrem de importantă a retinei. Aceasta este situată în centrul retinei și este responsabilă de vederea clară și de recunoașterea detaliilor fine și a culorilor. Macula conține o densitate deosebit de mare de conuri, celulele sensibile la lumină responsabile de vederea culorilor și de recunoașterea detaliilor.

Funcția maculei în procesul vizual:

• Permite recunoașterea detaliilor fine.
• Responsabil pentru recunoașterea culorilor datorită densității ridicate a conurilor.
• Centrală pentru o vedere clară în timpul activităților precum cititul, recunoașterea feței sau focalizarea pe obiecte.

Cele 10 straturi ale retinei:

Retina este o structură complexă, cu mai multe straturi, care convertește lumina în semnale electrice și le transmite creierului prin nervul optic. Straturile sale joacă un rol crucial în procesul vizual, procesând stimulii luminoși, transformându-i în impulsuri nervoase și contribuind la percepția vizuală. Retina este alcătuită dintr-un total de zece straturi, fiecare dintre acestea având o funcție specifică.

1. Epiteliu pigmentar:
   • Stratul exterior al retinei care se învecinează cu coroida. Este esențial pentru schimbul denutrienți și oxigen între retină și vasele de sânge. De asemenea, asigură regenerarea fotoreceptorilor (bastonașe și conuri).
2. Fotoreceptorii (bastonașe și conuri):
   • Acest strat conține celulele senzoriale sensibile la lumină – bastonașe (pentru vederea în lumină slabă) și conuri (pentru culori și vederea clară). Acestea transformă stimulii luminoși în semnale electrice.
3. Diafragmă limită exterioară:
   • Separă fotoreceptorii de straturile următoare și susține integritatea structurală a retinei.
4. Strat exterior de cereale:
   • Acest strat conține corpurile celulare ale fotoreceptorilor în care sunt prelucrate semnalele.
5. Stratul plexiform exterior:
   • Aici fotoreceptorii se conectează cu celulele bipolare și își transmit semnalele mai departe în retină.
6. Strat interior de cereale:
   • Acest strat conține corpurile celulare ale celulelor bipolare, ale celulelor orizontale și ale celulelor amacrine. Celulele bipolare sunt importante pentru transmiterea semnalelor de la fotoreceptori la celulele ganglionare.
7. Stratul plexiform interior:
   • Acest strat este locul în care celulele bipolare intră în contact cu celulele ganglionare pentru a transmite informații vizuale.
8. Stratul celulelor ganglionare:
   • Conține corpurile celulare ale celulelor ganglionare, care grupează semnalele electrice și le transmit nervului optic.
9. Stratul de fibre nervoase:
   • Axonii celulelor ganglionare trec prin acest strat și se împletesc la punctul orb pentru a forma nervul optic. Acest strat transmite informațiile către creier.
10. Membrana de delimitare interioară:
    • Stratul cel mai interior al retinei, care face trecerea la corpul vitros.

Boli și efecte asupra funcției retinei: Cauze, simptome și tratamente

Detașarea retinei

Desprinderea retinei (ablatio retinae) este o boală oculară gravă în care retina ochiului se desprinde de stratul de bază, epiteliul pigmentar. Acest strat alimentează retina cu oxigen și substanțe nutritive, ceea ce înseamnă că detașarea poate duce la pierderea vederii dacă nu este tratată rapid.

Cauzele detașării de retină:

• Vârsta: Odată cu înaintarea în vârstă, corpul vitros care umple ochiul se poate desprinde de retină și poate provoca rupturi sau găuri în retină. Aceste rupturi sunt cea mai frecventă cauză a detașării de retină.
• Miopie ridicată: Persoanele cu miopie ridicată prezintă un risc crescut deoarece structura ochilor lor este întinsă, făcând retina mai susceptibilă la rupturi.
• Leziuni oculare: Leziunile oculare, de exemplu în urma unor accidente sau lovituri, pot deteriora retina și pot declanșa o detașare.
• Boli ale retinei: Afecțiunile preexistente, cum ar fi retinopatia diabetică sau degenerescența maculară, potduce, de asemenea, la detașarea retinei.
• Predispoziție genetică: Unele persoane au o predispoziție ereditară care crește riscul de detașare de retină.

Simptomele detașării de retină:

• Sclipiri în ochi: Sclipiri bruște de lumină care sunt adesea un semn al unei detașări incipiente.
• Umbre sau văluri mișcătoare: persoanele afectate descriu adesea că au senzația că o cortină întunecată se trage peste o parte a câmpului lor vizual.
• Pete plutitoare (mouches volantes): O apariție crescută de dungi sau pete în câmpul vizual poate indica rupturi ale retinei.
• Deteriorarea vederii: Dacă detașarea de retină progresează, vederea centrală sau periferică poate fi afectată.

Tratamentul detașării de retină:

O detașare de retină necesită tratament imediat pentru a preveni pierderea permanentă a vederii. Opțiunile de tratament depind de cât de mult a progresat detașarea:

• Terapia cu laser: Dacă se descoperă o ruptură în retină înainte de a se produce o detașare completă, aceasta poate fi închisă cu ajutorul unui laser. Laserul „sudează” retina înapoi în poziție.
• Crioterapie (tratament la rece): Pentru rupturi sau găuri mai mici, frigul poate fi, de asemenea, utilizat pentru a reatașa retina.
• Vitrectomie: În cazul unei detașări avansate de retină, corpul vitros este îndepărtat chirurgical și înlocuit cu un lichid sau gaz pentru a împinge retina înapoi la locul ei.
• Procedura de sigilare: O mică bandă de silicon (sigiliu) este plasată în jurul globului ocular pentru a apăsa retina înapoi împotriva epiteliului pigmentar.
• Retinopexie pneumatică: Se injectează un gaz în cavitatea vitreană, care presează retina împotriva peretelui ochiului, astfel încât aceasta să se poată vindeca.

Prognostic și îngrijire ulterioară:

Cu cât detașarea este tratată mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari. Dacă nervul optic sau macula( zona în care vederea este cea mai clară) sunt deja afectate, calitatea vederii poate rămâne afectată și după operație. Controalele oftalmologice regulate sunt importante după o dezlipire de retină, deoarece pot apărea noi dezlipiri.

O detașare de retină este o urgență medicală care trebuie tratată imediat pentru a preveni orbirea permanentă.

Degenerescență maculară

Degenerescența maculară afectează macula, zona retinei responsabilă de vederea clară. Aceasta apare de obicei la o vârstă înaintată și este o cauză frecventă a pierderii vederii.

Cauzele degenerării maculare:

• Vârsta: Principalul risc constă în vârstă, în special începând cu vârsta de 60 de ani.
• Fumatul și dieta: Fumatul deteriorează vasele de sânge din ochi, iar o dietă proastă poate accelera progresia.
• Predispoziție genetică: Există un risc crescut dacă există cazuri cunoscute în familie.

Simptomele degenerescenței maculare:

• Vedere încețoșată: Centrul câmpului vizual devine încețoșat.
• Linii distorsionate: Liniile drepte apar brusc ondulate sau strâmbe.
• Pete întunecate: Pot apărea pete oarbe în câmpul vizual central.

Tratamentul degenerescenței maculare:

• Nutriție: Suplimentele alimentare cu luteină, zinc și vitamine pot încetini progresia.
• Injecții (AMD umedă): În forma umedă, injecțiile anti-VEGF ajută la oprirea formării vaselor de sânge cu scurgeri.
• Ajutoare vizuale: Ochelarii de mărire și ajutoarele fac viața de zi cu zi mai ușoară pentru persoanele cu deficiențe de vedere.

Diagnosticul precoce și controalele regulate sunt esențiale pentru a încetini evoluția bolii.

Retinopatia diabetică

Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care afectează retina ochiului. Nivelul ridicat de zahăr din sânge deteriorează vasele de sânge ale retinei, ceea ce poate duce la pierderea vederii dacă nu este tratată. Este una dintre cele mai frecvente cauze de orbire la adulți.

Cauzele retinopatiei diabetice:

• Niveluri ridicate de zahăr din sânge: Nivelurile ridicate de zahăr din sânge pe termen lung deteriorează vasele fine de sânge din retină.
• Durata diabetului: Cu cât o persoană suferă de diabet de mai mult timp, cu atât este mai mare riscul de a dezvolta retinopatie.
• Hipertensiunea arterială și colesterolul: acești factori agravează leziunile vasculare și accelerează evoluția bolii.

Simptomele retinopatiei diabetice:

• Vedere încețoșată: Unul dintre primele simptome este vederea încețoșată, care apare adesea treptat.
• Pete plutitoare: Pete mici, întunecate sau dungi cauzate de hemoragii în retină.
• Deteriorarea vederii: Fără tratament, pierderea vederii progresează și poate duce la orbire.

Tratamentul retinopatiei diabetice:

• Controlul glicemiei: Cea mai importantă măsură este controlul strict al nivelului de glucoză din sânge pentru a încetini deteriorarea retinei.
• Terapia cu laser: Această metodă poate oblitera vasele de sânge permeabile și poate încetini astfel evoluția bolii.
• Injecții: Similar degenerescenței maculare umede, injecțiile anti-VEGF pot fi utilizate pentru a inhiba creșterea vaselor de sânge anormale.
• Vitrectomie: În cazurile avansate, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a umorului vitros (vitrectomie) pentru a elimina sângerarea.

Retinita pigmentară

Retinita pigmentară (RP) este o boală retiniană ereditară în care fotoreceptorii (bastonașe și conuri) din retină se deteriorează treptat. Boala duce la o deteriorare treptată a vederii și poate duce ulterior la orbire.

Cauzele retinitei pigmentare:

• Predispoziție genetică: RP este cauzată de mutații genetice moștenite de la părinți. Aceasta afectează celulele senzoriale ale retinei, care sunt responsabile de percepția luminii.
• Degenerare progresivă: bastonașele, care sunt responsabile pentru vederea la lumină slabă și vederea periferică, sunt de obicei primele afectate.

Simptome de retinită pigmentară:

• Orbirea nocturnă: Unul dintre primele simptome este incapacitatea de a vedea bine în lumină slabă sau în întuneric.
• Vedere în tunel: Pe măsură ce boala progresează, câmpul vizual se îngustează, ducând la o vedere în tunel. Vederea periferică este sever restricționată.
• Deteriorarea vederii centrale: În stadiile ulterioare, vederea centrală poate fi, de asemenea, afectată, făcând mai dificilă vederea clară.

Tratamentul retinitei pigmentare:

• În prezent nu există leac: Nu există leac pentru RP, dar boala poate fi încetinită.
• Terapia cu vitamina A: Studiile au arătat că dozele mari de vitamina A pot încetini progresia bolii în unele cazuri.
• Mijloace vizuale speciale: Ajutoarele vizuale de mărire și alte ajutoare îi pot ajuta pe cei afectați să facă față mai bine vieții de zi cu zi.
• Terapia genică și metodele de cercetare: Sunt în curs de desfășurare diverse proiecte de cercetare axate pe terapii genice sau terapii cu celule stem pentru a stopa sau inversa evoluția bolii.