Măsurarea presiunii oculare: Cum se măsoară presiunea intraoculară în timpul depistării glaucomului

Presiunea intraoculară excesivă trece adesea neobservată pentru o lungă perioadă de timp – dar poate deteriora treptat nervul optic și duce la apariția glaucomului. Acesta este motivul pentru care măsurarea periodică a presiunii oculare este o parte esențială a prevenirii glaucomului, în special de la vârsta de 40 de ani sau dacă există factori de risc cunoscuți, cum ar fi miopia, diabetul sau un istoric familial al bolii.

În acest articol, explicăm cum se măsoară presiunea oculară, care sunt metodele de măsurare disponibile, cât de fiabilă și nedureroasă este examinarea – și când este necesară din punct de vedere medical. Chiar și cei care nu au experimentat încă niciun simptom ar trebui să se intereseze de acest subiect. La urma urmei, o simplă măsurare poate ajuta la menținerea sănătății ochiului pe termen lung – și poate preveni afectarea ireversibilă a vederii sau orbirea în caz de urgență.

Măsurarea presiunii oculare – când este necesară? Simptome de presiune ridicată în ochi:

Măsurarea presiunii oculare este deosebit de importantă în cazul în care există o suspiciune de presiune intraoculară crescută, deoarece aceasta poate să nu provoace niciun simptom pentru o perioadă lungă de timp și totuși să afecteze încet nervul optic. Problema devine vizibilă doar atunci când o parte din vedere a fost deja pierdută – ceea ce, în cel mai rău caz, se poate manifesta ca glaucom.

• Senzație frecventă de presiune oculară sau durere surdă în ochi
• Dureri de cap în zona frunții sau a orbitelor
• Vedere încețoșată sau tulburări de vedere – în special dimineața
• Halouri sau inele de lumină în jurul surselor de lumină
• Senzație de presiune sau tensiune atunci când vă uitați la ecrane
• Deteriorarea bruscă a vederii, fără o cauză identificabilă

De la vârsta de 40 de ani, riscul de creștere a presiunii intraoculare crește semnificativ – în special în cazul unui istoric familial, al miopiei, al diabetului sau al hipertensiunii arteriale. Acesta este motivul pentru care un examen oftalmologic regulat, inclusiv măsurarea presiunii intraoculare, face parte din prevenirea sensibilă a glaucomului, chiar dacă nu există încă simptome.

Cum funcționează măsurarea presiunii intraoculare?

Măsurarea presiunii intraoculare determină cât de multă presiune este exercitată în interiorul ochiului asupra pereților ochiului și a nervului optic. Această presiune este cauzată de umoarea apoasă – un lichid transparent care este produs în corpul ciliar din spatele pupilei și drenat prin unghiul ochiului. Dacă nu există un echilibru între producerea și drenarea umorii apoase, presiunea din interiorul ochiului poate crește.

Măsurarea presiunii intraoculare (tonometrie) determină această valoare în milimetri de mercur (mmHg).

Valori normale ale presiunii intraoculare:

Intervalul normal este între 10 și 21 mmHg. Dacă presiunea măsurată este mai mare decât aceasta, poate fi un indiciu al unei presiuni oculare crescute și, prin urmare, al unui risc crescut de glaucom.

Cele mai importante metode de măsurare dintr-o singură privire:

În practică, valorile presiunii intraoculare sunt determinate utilizând următoarele patru metode de măsurare.

Tonometrie de aplanare (standard de aur conform Goldmann)

Tonometria prin aplanare Goldmann este considerată standardul de aur pentru măsurarea presiunii oculare – în special în contextul diagnosticării glaucomului. Aceasta furnizează valori foarte precise și, prin urmare, este utilizată în mod deosebit de frecvent în practica oftalmologică. Metoda se bazează pe un principiu clar: cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât este mai dificilă aplatizarea (aplanarea) corneei ochiului.

Acesta este modul în care funcționează tonometria prin aplanare:

• Corneea este mai întâi pregătită cu o picătură anestezică pentru ochi.
• Un colorant fluorescent este aplicat pentru a face suprafața de contact vizibilă.
• Corneea este ușor aplatizată cu ajutorul unei sonde fine de măsurare atașată la microscopul cu lampă cu fantă.
• Dispozitivul utilizează rezistența pentru a calcula presiunea intraoculară în mmHg.

Avantaje:

• Foarte fiabil și precis
• Adecvat în special pentru monitorizarea progresului glaucomului
• Contactul direct permite o evaluare precisă cu fixare controlată

Grosimea corneei poate influența rezultatul măsurătorii – de aceea se efectuează adesea și pahimetrie(măsurarea grosimii corneei)

Tonometrie fără contact (măsurarea suflului de aer)

Tonometria fără contact, adesea denumită pur și simplu măsurarea prin suflare, este o metodă rapidă, nedureroasă și fără contact de măsurare a presiunii intraoculare. Este utilizată în special în timpul examinărilor preventive sau în diagnosticul inițial – de exemplu, în cazul în care există o suspiciune de presiune oculară crescută sau glaucom.

Acesta este modul în care funcționează măsurarea suflului de aer:

• Ochiul fixează un punct de lumină în dispozitiv.
• Un puls scurt, dozat cu precizie, de aer lovește corneea.
• Senzorul măsoară cât de puternic și cât de repede se aplatizează corneea ca urmare a suflului de aer.
• Presiunea intraoculară (în mmHg ) se calculează din reacție.

Avantaje:

• Nu este necesară anestezie
• Fără contact direct cu ochiul → igienic și confortabil
• Implementare rapidă (interval de secunde)
• Ideal pentru pacienții anxioși sau pentru depistarea glaucomului

Limite:

• Puțin mai puțin precis decât tonometria de aplanare – în special în cazul corneelor foarte groase sau subțiri
• Nu este ideal pentru monitorizarea progresiei glaucomului, dar este bun pentru screening

Rebound tonometrie (de exemplu, tonometru iCare)

Tonometria de ricoșeu este o metodă modernă și deosebit de ușoară pentru pacient de măsurare a presiunii intraoculare – și este adesea utilizată la copii, la persoanele sensibile sau pentru depistarea glaucomului la domiciliu. Cel mai cunoscut dispozitiv din această clasă este tonometrul iCare.

Acesta este modul în care funcționează tonometria de rebound:

• O sondă minusculă, încărcată cu arc, este aruncată scurt și rapid asupra corneei – similar cu un mini-shot.
• Viteza de revenire oferă informații despre cât de dur sau moale este ochiul.
• Cu cât reculul este mai lent, cu atât presiunea oculară este mai mare.

Avantaje:

• Nu este necesară anestezia
• Foarte bine tolerat, chiar și de copii și de ochii sensibili
• Ușor de utilizat – ideal și pentru auto-măsurare la domiciliu
• Puțin deranjant, deoarece atingerea este abia perceptibilă

Restricții:

• Precizie ușor mai scăzută decât în cazul măsurării Goldmann
• Nu este ideal pentru urmărirea precisă a glaucomului existent
• Condițiile corneei pot influența rezultatul

Tonometrie dinamică de contur (tonometrie Pascal)

Tonometria conturului dinamic (DCT) – cunoscută și sub denumirea de tonometrie Pascal – este o metodă de măsurare deosebit de precisă, care a fost special dezvoltată pentru pacienții cu afecțiuni nefavorabile ale corneei. Aceasta măsoară presiunea intraoculară independent de grosimea și forma corneei și, prin urmare, este considerată una dintre cele mai moderne metode de diagnosticare a glaucomului.

Acesta este modul în care funcționează tonometria Pascal:

• Măsurarea se efectuează utilizând un microscop cu lampă cu fantă cu un senzor de contact special care reproduce cu precizie curbura naturală a corneei.
• După anestezie locală, dispozitivul de măsurare este plasat ușor pe cornee.
• Curbele de presiune în ochi sunt înregistrate continuu timp de câteva secunde.
• Dispozitivul utilizează aceste date pentru a calcula presiunea intraoculară medie, inclusiv amplitudinea pulsului ocular (un fel de „puls” al ochiului).

Avantaje:

• Independent de grosimea și elasticitatea corneei
• deosebit de fiabile pentru pacienții cu glaucom sau modificări corneene
• Profile de presiune foarte precise în timp – utile pentru cazurile complexe
• Informații suplimentare despre vascularizarea în ochi

Dezavantaje:

• Oarecum mai complexe și mai costisitoare decât procedurile standard
• Necesită un anestezic local
• Nu este disponibil în fiecare cabinet

Doare? La ce vă puteți aștepta de la măsurarea presiunii oculare

Nu – o măsurare a presiunii oculare nu doare. Majoritatea procedurilor sunt complet nedureroase, unele fiind chiar fără contact (de exemplu, măsurarea prin suflare). În cazul metodelor bazate pe contact, cum ar fi aplanarea Goldmann sau tonometria Pascal, ochiul este tratat în prealabil cu o picătură anestezică, astfel încât să nu simțiți nimic.

Examinarea durează de obicei doar câteva secunde și nu necesită cunoștințe speciale prealabile. Singurul lucru important este să nu clipiți și să stați nemișcat, astfel încât rezultatul să fie cât mai precis posibil. După aceea, puteți vedea din nou imediat și vă puteți continua viața de zi cu zi.

Cine plătește pentru măsurarea hipertensiunii oculare? Cât costă?

n Austria, casele de asigurări de sănătate legale acoperă măsurarea presiunii oculare (tonometrie) numai dacă există o suspiciune medicală concretă sau o boală oculară cunoscută – cum ar fi glaucomul sau creșterea presiunii intraoculare. În acest caz, examinarea face parte din diagnosticul justificat din punct de vedere medical și este facturată ca o prestație de asigurări de sănătate.

Și dacă nu există nicio suspiciune?

Dacă doriți să efectuați măsurarea ca parte a unui control preventiv fără simptome sau a unei cereri de diagnosticare, aceasta este considerată un serviciu medical individual (IGeL). Aceasta înseamnă că suportați singur costurile.

Cât costă măsurarea presiunii oculare?

• Ca parte a unui serviciu IGeL: de obicei între 20 și 40 de euro pe măsurare
• În pachetul cu screening pentru glaucom (inclusiv evaluarea nervului optic): în consecință, mai mult

De ce creșterea presiunii oculare poate duce la glaucom:

Presiunea intraoculară permanent crescută este cel mai important factor de risc pentru dezvoltarea glaucomului, cunoscut și sub numele de glaucom. Aceasta duce la deteriorarea treptată a nervului optic, care poate trece neobservată ani de zile – până când câmpul vizual devine vizibil restricționat sau existăchiar riscul de orbire ireversibilă.

Motivul: într-un ochi sănătos, există un echilibru între producerea și evacuarea umorii apoase. În cazul în care acest echilibru este perturbat – de exemplu, din cauza unei îngustări a unghiului camerei sau a unei ieșiri întârziate – presiunea din interiorul ochiului crește. Această presiune mecanică exercită o presiune asupra nervului optic sensibil, în special la punctul său de intrare în globul ocular (discul optic).

Cu cât această presiune rămâne mai mult timp prea ridicată, cu atât crește riscul ca fibrele nervoase să moară. De obicei, cei afectați nu observă niciun simptom la început, deoarece pierderea vederii progresează de la exterior spre interior – vederea centrală rămâne intactă pentru o lungă perioadă de timp.